Dumitru Iacobescu – Spleen

Sunt obosit, deși nu vin din luptă,Și-s trist, o, trist, deși fără motiv,Culoarea idealei zări e suptă,Iar soarele mai greu și mai masiv.Cu vinuri pătimașe în pahar,Cu opiu și cu flori de lupanar,Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,Frumoasa mea – ceasornic rococoAl cărui mecanism din oră-n orăÎmi cântă-același vechi … Citește mai mult

Dumitru Iacobescu – Amurg

Pornim. Vaporul nostru tainic frângeMelancolia apelor de NordȘi soarele ne flutură pe bordO flamură fantastică de sânge.O blondă miss, copila unui lordPrivește moartea soarelui – și plânge,Și lângă mine tot mai mult se strânge..Penumbra se lățește pe fiord.Un goeland ne fâlfâie în cale,Un călător ochește și-l ucide,Iar pasărea-n albastru se prăvale.Departe, orizontul se închideIar din … Citește mai mult

Dumitru Iacobescu – Nocturna

Din farmecul de lună, un luciu de mătaseÎnvăluie fantastic locașul celor duși;Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,Cu șaluri de bunică, cu rochii de mireasă.În gesturi grațioase, dar reci și obosite,Se plimbă prin alee tăcuți și gânditori;Din golul plin de umbră al largilor orbiteAcelași spleen sălbatic se-ntinde peste … Citește mai mult

Dumitru Iacobescu – În Umbră

Eu viețuiesc în parcuri înfundateÎn care rodul moare necules,Eu lâncezesc pe-aleele uitateÎn care un lințoliu larg și desÎnchide orizonturile toate.Sălbatice tăceri se strâng în umbrăCa niște păsări mari ce mă pândesc,Sălbatice tăceri se strâng în umbrăCa să-mi adoarmă fiorul sufletescȘi să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.Și din acest mister ce mă pândește,Eu, cel ce voi muri … Citește mai mult