Versuri corectate și adnotate
Atâtea flori și nu sunt două să-mbrace la un fel veșminte…Câți ochi frumoși nu-și pierd vederea în horbotă de-odăjdii sfinte,Și câtă purpură și aur pentru-o hlamidă-mpărătească,Când de ajuns e pentru ele ca soarele să strălucească.Atâtea flori — dar azi, pe cine îl mai oprește-n drum o floare?Făr’ de ghirlanzi de roze-odată, nu era zi de … Citește mai mult
Miresme dulci plutesc în aer sub bolți umbrite de liane,Și-i liniște-n gradina toata și pace ca-ntr-o șahastrieÎn care-ar fi murit viața învinsă de melancolie.Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane.S-un glas de greier nu s-aude macar sa-nalte imnul vietii,Sa rupa liniștea țesută în jurul celor ce-au sa moara;Își face cuib uitarea trista și pacea crește … Citește mai mult
E ultima scrisoareCe-ți mai trimit acumȘi poate cea din urmăCând tot ne mai grăim.Străini părea-vom mâineDe-o fi să ne întâlnim.Tu cu privire receIar eu plângând pe-un drum.Și lacrămile meleVor picura-n zadarArzând mistuitoarePe tristele-mi cărări,Căci tu, sub alte ceruri,Uita-vei că slujirămAceluiași altar.Și așa uitat de tine,Din cugetul tău șters,Tăcut m-afund în neguriȘi în adâncuri de abis.Tu … Citește mai mult
Visam privind în fundul paharului cu ceaiȘi-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză,Eu m-am văzut pe gânduri ținând în mână-o roză,Subt un portic de aur cu bolta de email.Ca un turban albastru pe cerul roz de mai,Pe-un cer mai roz ca roza care-o țineam în mână,Un domn se profilează, și-acum văd o fântână,Spre care o caretă se-ndrumă … Citește mai mult
Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:Priveşte, vin păunii cu crestele albastreŞi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,Vroind să … Citește mai mult
Sunt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare,Mai sunt și ochi ce plâng în noapte și-adorm când soarele răsare,Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai știe?Cine-a-nțeles cât plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?.Cât praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară,Și totuși veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioși, visau … Citește mai mult
Se trec și florile de toamnă, cele din urmă flori, și-n casăLângă oglinzile-obosite, o fată șubredă și palăPreschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală.– Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă..Înc-un mănunchi, și câte visuri și primăveri – câtă ruină!Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune:A tale … Citește mai mult