Și dacă ramuri bat în geam,
Și dacă norii se adună,
Pe cer albastru și senin,
E ca durerea să mi-o spun
Și inima-mi să mai alin.
Și dacă codrii sunt pustii,
Și nu răsare luna,
E că de-acum n-o să-mi mai vii,
Pe veci, pe totdeauna.
Și dacă ramurile se bat,
Acum, ca și-nainte,
E că de-acuma te-am uitat
Și nu te mai țin minte.
Și dacă mâna-mi o mai lunec,
Pe-a lirei coarde amorțite,
E ca o clipă să-mi întunec
Durerile-mi nețărmurite.
Și dacă sunt așa pustiu,
Și nimeni nu mă știe,
E că așa am fost să fiu,
Și că așa a fost să fie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și resemnare în urma unei despărțiri. Natura devine o oglindă a stărilor interioare, iar amintirea persoanei pierdute persistă, deși se încearcă uitarea.