Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Regăsirii

Se adâncise-amurgu-n umbra lungă
A unei nopți ce-avea să mă cuprindă
Cu tine-n dans, în suflet să-mi aprindă
Dorința pentru clipa îndelungă.
Și s-a aprins atunci, mai arde încă
În infinitul ei, în regăsire
De suflete unite de-o iubire
Creată-n galaxii de vreme-adâncă.

Nu te știam, nu mă știai, dar nouă,
De-o viață, doar, părea că nu ne pasă

Căci reunisem viețile-amândouă.
Cu care, separat, plecând de-Acasă,
Am colindat prin ani întregi de rouă
Cu o iubire de-ntregire-atrasă.

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea de regăsire a sufletului pereche, sentimentul de familiaritate instantanee și credința într-o iubire predestinată. Vorbește despre cum două suflete, separate de timp și spațiu, se reunesc într-un dans etern al iubirii.

Lasă un comentariu