Versuri corectate și adnotate
Vreausă mă-nchidsub geana ta în caredin lacrimisă-ți fac fluviu înspre mareși să mă ducpe fund de mări fragilespre naufragiul ultimei copilece n-a-nțelesdin toată inocențadoar scoarța miezului și imprudențade-a încercaîn liniștea deplinăsă se înece-n lacrimă pelină. Vreausă cojesc nuca de tot amarulce macină adâncul cu tot jarulboboculuidin care nu mai știecum de-a ieșit amarăși mai viedecât … Citește mai mult
Zeii mei sunt întorsăturaOrbilor ce țin cuvinteNedospite între geneRumegateDigerateȘi nepuse-n fraze dureDe un fulger caligraf.Soarele îmi bate-n genec-o pendulă veștejită-ntoamnamuribundei sfintefrază de-nnoptare.Tăcerea supremă,Tăcerea ce cadeCascadă tăcută a ochilor tăiSugrumă spre ziuăO literă-n coama prelinselor frazeUitate de alții mai răi decât tineUitate de un mine mai rău decât Eu.
Vreausă te țin ca pe-o minune-n mâiniîmperecheate-n fald de rugăciuniamarnice regretede sorginte,să nu-ți smulg inimadintre cuvinteşi să te portca pe-o mireasă-n umbradin adânculpoemului ce-ascundeatâtea armonii şi ne-nţelesuride basme încrustate în eresuri.Vreausă te țin ca pe un fulg de șoaptăcăzută între fraze dar necoaptăca să-ți adaog ultima luminădescătușată-n noaptea fără vinăal ultimului Erosce-mi rămâneatâta timpcât spui … Citește mai mult
ICuvintele sunt rupte-n hălci de frazedin care sunetele rup câte-o vocalăîn vremurile când copitele bat în nimiciar glia din adâncuri de prezentȚâșnește după caii foii goale. IILiedurile care umplu vidulnu-s iluzii-n amfore uitateci au rămas doar sentimente dureplutind prin noi de când un Demiurga încetat să-ntrebe Efemerulunde-i uitarea primei Veșnicii. IIIMarea-și bate-n stânci cuvântulvalurilor de … Citește mai mult
Qui tacet.Umblând desculț printre cioburi de fraze,cuvântul îmi taie necuviința literelorcălcate desculț.– Urlați oameni,urlați.Poeții nu-s născuți cu cizme;își fac opincidin strigătele voastre!
Cuprins de file fără colb în neputința pietrei,o frunză s-a-năsprit tacit spre iarna dinspre mine,un fulg de lună s-a ivit și-a răsfoit o noapte,ducând pe raza ei un vis și ieri un strop de mâine.Tăcerea s-a născut și apoi un fulger răgușits-a scurs în somnul Ledei, înlănțuită-n colbul Venerei pe o scoică.Tristețea adormită-n azi va … Citește mai mult
Cine doarme nici nu știecum știam doar noi odatăcum că visul stă să bată-npiua de apă vie –totul-i van în armonie.Lumea se prăvale-n lumeși zdrobește și smuceștetot ce-a fost, să nu mai fie.apă vie, apă vie.Dorm izvoarele sub munte,pute-și fac în vise roz,dar rămân să nu adapefluviile însetate –.Noi treziți în pat de frunzeașteptămși așteptămalizeele … Citește mai mult
Atât de mic e țărmul meu de mareîncât nisipul pare o clepsidrăiar valurile scurg acea chemarespre ultima necunoscută hidră.Ce mă cuprinde și se-ntoarce-n sineducându-mă spre locul neștiutal sufletelor ce se duc spre bineîn poala marelui Necunoscut.Mă-ndepărtez din mine spre Colhidaíngreuiat de țărmul meu prea micși mă tot duc să mă găsească cridaacolo unde alții n-au … Citește mai mult
O viață îmbrăcată în lianenu se atârnă spânzurată ca o hainăpe primul pom din miriștea vecină.Îți aminteșticum înjuram veciniiacei vecinice ne lăsau a plângecând ne tăiau lianelepe carenoi atârnam în joacămulțumițide fericirea veșniciei noastre?Acuma tu,mai-nainte eu,ne-am despărțit de jurământul sacru.ce-a mai rămassunt doar acei pe carenoi i-am numit:„noi doi și cine…”
O birjă sta cu rădăcini de piatrăîn mijlocul pădurii de mimoze.Nimic trăgea la ham şi cum trăgeabirjarul se mira că stă pe loc!Potopde-njurături plesneau ca biceşi urlete de fiare se-auzeau;pădurea forfotea de mişelie,jivinele muşcau sub hăţuri.Ecoul colţilor ce clămpăneau în aerzbura prin frunze răscolind pădurea.Pădurea forfotea de mişeliedar birja tot stătea pe loc,jivinele muşcau sub … Citește mai mult