Pe liniște plutește-acel cuvânt
ce se va naște pentru prima oară
sub genele acelui ce-a venit
să ispășească-n fiecare zi
păcatele în care ne simțim
– în urletele noastre –
fericiți.
Tăcerea
se trezește-n zori de noapte
ca-n miez de zi
să-i sufocăm speranța.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea tăcerii care prinde viață într-un context de ispășire și păcate. Sugerează o luptă între speranță și dorința de a o sufoca, reflectând o stare de melancolie și conflict interior.