Christian W Schenk

Christian W Schenk – Rex Extensa

de

Fulgii negri de zăpadăpe întinsuri reci și sumbrerăscolesc trecute umbrepe-a istoriei arcadă.Mulți trecut-au în tăcerepe sub bolțile-arcuitede istorii drămuiteși păzite de-acere.Mulți poeți se perindarăpe întinsuri sumbre, reci,toți, sumerieni și grecilăsând urma legendară.Apollo-și întinse lirabinecuvântând poețiiartele și interprețiibinecuvântând satira.An de an, vremea meschinăa sfărmat de mult arcadastrăjuită de MonadaRes extensa în ruină.Epigonii vin călarepe un Pegas … Citește mai mult

Christian W Schenk – Și Zidești

de

Tu cine ești, străine,Ce zeu te-a plămăditSă stai în veci cu mineLa rău, cât și la bine,În viața mea zidit? Ești umbra din oglindăȘi pasul încâlcitCe se strecoară-n tindăDin urmă să mă prindă,Sărman nedumerit. În lume nu mai plângeNimenea, nici nimic,Doar zeul îți mai frângeDin ochiul care strângeO lacrimă pe-un dric. Sunt eu acel ce-n … Citește mai mult

Christian W Schenk – Elegie

de

O elegie.Un argument.Întors în afară stă E-ul emfaticPrivind printre gene cuprinsul apaticDe albe cuvinte spre munte, spre hău,Uitat în afara întorsului Său -.IAuzi cum bat la porțile închise acele mâinicuprinse-n rugăciuni și îngerii de pază-ngenunchiațistau orbi și muți pe pragul încă cald de atâtea treceriși nu se miră, nici nu se întreabă de ce din … Citește mai mult

Christian W Schenk – Renaștere

de

Cu sufletu-mi grădină te conduc,tu Afrodită lui Uranos fiică,pe drumurile care ducspre-ncrucișările care despicăamurgul serilor de ziua-n caretimpul rămâne numai o mișcare.Legendele bătrâne-nmugurescpe straturile sufletului meuȘi eu aștept din nou să făurescîntr-un cuprins de curcubeuiubirea ultimei speranțefără săgeți și doleanțe.Deci a venit și m-am supusacelui Mare și nespusdivin oracol covârșit:Renașterea e un sfârșit!

Christian W Schenk – Hai Frățioare

de

Hai, frățioare, la cules de clipe;Bătrânul ornic este plin de roadeCând înserarea-și picură spre noapteUltimii stropi de raze peste noi.Hai, frățioare, răsfoiește-n carteUltima pagină deja îngălbenităȘi pune-o lângă cele răsfoiteÎn nopți și zile sparte-n amintiri.Hai, frățioare, lasă-mă să-ți ținÎn palme ultima dorință careMă-ndeamnă să te-ajung, să vin…Hai, frățioare, mergem la culcare!