Cu gândurile răvășite
Eu am crescut în tine,
Ca o liană m-am înfipt
În coaja ta fragilă
Și m-am cuprins cu atât drag
De ramurile tale.
Din mugurii ce s-au ivit
Coroană ți-am făcut
Și am băut nectarul sfânt
Din seva ta de lacrimi.
Dar a venit de-odată-un vânt
Și m-am ținut de tine
Să nu mă spulberi răvășit
În gândurile mele.
Când dimineața m-am trezit
Stăteam pe-un ciot de lemn
Uscat – și eu ca un păcat
De ger – din nord venit –
Uitasem răvășitul semn:
Crescând te-am sufocat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de dependență în care o persoană crește și se dezvoltă în jurul alteia, sufocând-o în cele din urmă. Naratorul exprimă regret pentru că a sufocat persoana de care s-a agățat, realizând că a devenit o povară.