Barbu măscărici de aur
ploaie galbenă pe vii
drum rarit de poloboace
pește leneș de răstoace
popă beat printre bărdace
șoarece de pantahuză
ochi leșietic de lehuză,
când al zilei rece faur
sfirtecă burduful maur
oare n-ai să mai învii….
Barbu măscărici de aur
trupul tău e tot o vrană
gura noastră doar o cană –
Nastratin cu gust de vie
Galben Isarlîk, pustie
împărat pe buruieni
poloboc mâncat de viermi,
când țînci uzi se joacă cruzi
oare n-ai de gând să vii
melcul mort să-l mai învii….
Barbu măscărici de aur
trufaș mâncător de laur
rigă tandru și nebun
îmbătat de spinul nun
abur rău de mânătarcă
tron tomnatec de ciupearcă
tristă criptă de mărgean
șoptind leneș lir-liu-gean,
când te chem aici să vii
oare n-ai vrea tu să-nvii…
Sensul versurilor
The song is a lament for a deceased character named Barbu, possibly a jester or a beloved figure. It explores themes of loss, memory, and the desire for resurrection, painting a vivid and melancholic picture of absence and longing.