Ara Alexandru Șișmanian – Solitudinea Inconștientului

de la un punct încolo –
doar un soi de superstiție –
mai menține autoritatea factorului politic –
în fața celui securitar •
superstiție ce se fragilizează –
pe măsură ce cel dintîi –
se vede nevoit de chiar absurditatea politicii pe care o duce –
să-l întărească pe cel din urmă •
tăcerea oculară, oraculară a frigului –
soarbe lumina •
obsidiana eternei reîntoarceri –
înalță plângerea-n ziduri •
astfel totul se sparge-n invers –
și așteptarea se hrănește –
mereu cu fantasmele celorlalți •
căci orice s-ar spune –
comunismul n-a fost niciodată popular –
în țările tehnic comuniste –
ci numai în occidentul –
atât de confortabil •
un coșmar de carnaval –
cu flăcări albastre și ape tricolore –
cu papagali ce-și înoată cuvintele în lac –
și pești tatuați în cinematografele cu atracții forestiere •
desigur, evoluția individului corporal –
e extrinsecă, nu intrinsecă –
cu enorme pierderi și riscuri •
de aceea individul corporal –
are nevoie de specie – ca de un fel de memorie –
a reușitelor și ratărilor •
168
începând cu sufletul incorporal –
evoluția devine intrinsecă –
deși o anume sferă a extrinsecului –
deci a aproximației evolutive –
cu extrem de grave riscuri –
nu este de exclus •
junglă de râuri –
se înalță spre templu de selenară tăcere –
în mlaștină avisă doarme –
misteriosul cristal •
monarhia absolută –
statul-națiune –
imperialismul –
totalitarismul –
nulitarismul cel mai absurd –
faze în abstractizarea puterii •
când omul –
devenit complet superfluu –
va fi practic eliminat din portocala mecanică a puterii –
puterea va fi devenit complet abstractă •
chiar și dezumanizarea (corupția etc.) –
trebuie văzută ca o fază a abstractizării puterii •
obscuritatea indefinită a albului •
nu mă interesează să fiu mai bun decât sunt –
ci doar să fiu eu însumi –
să mă cunosc nelimitat pe mine însumi •
inconștientul are doar intensitatea aberației –
altminteri e inert •
inerția e de fapt –
solitudinea inconștientului •