Cerul îngroapă
stele ce scapă.
Clopotul bate
ruga de seară
iară și iară.
Luna – o gheară.
Noaptea se zbate
și ne-mpresoară.
Pomii nebuni
cresc în furtuni.
Cerul s-a-nchis.
Ultimul vis
calea coboară,
dreaptă, ușoară,
până-n abis.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj sumbru și apăsător, dominat de întuneric și de un sentiment de deznădejde. Natura este prezentată ca un element ostil, iar căderea într-un abis sugerează o pierdere a speranței și o apropiere de moarte.