Pășesc în urme mai mari
Decât ale mele și rare,
Înghețate-n zăpada
Duioasă și moale cândva.
Merg în aceeași direcție
Cu necunoscutul, dar fără
Să bănuiesc spre ce se-ndreptă;
Mă căznesc să-l urmez
Și e ca un spasm lubric
Repetată-ncleștare
În întrebare și nea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie incertă, urmând urmele altcuiva spre un destin necunoscut. Vorbitorul se simte pierdut și se luptă să înțeleagă direcția în care se îndreaptă, într-o atmosferă melancolică.