Versuri corectate și adnotate
O broderie albă stă pe-un scaun, ca o spumăŞi-un fin miros de-o răcoare caldă se strecoarăPrintre mobilierul lăcuit de ochii ce-ai lăsat să şteargă orice urmă,De-atingeri.. E dormitorul; un iatac de-amor în ramă, dintr-o vară.Şi pieptenele, lângă un ruj, zâmbeşte cu toţi dinţiiSub buzele-nroşite diafan, sculptate-n lemnDe abanosu-ţi păr, în mlădioase fire de-un penel din … Citește mai mult
Merg pe drum, mă uit în spateSă văd unu care poateCine poate, mă.Să facă același traseuSă calce unde calc euNimeni nu poate, mă.Merg pe drum, mă uit în spateSă văd unu care poateNimeni, nimeni.Să facă același traseuSă calce unde calc euNiciodată, niciodată.Nici pantofii din picioareDacă-i dau, tot n-are cineN-are cine.Nu poate din toți dușmaniiVreunul să-mi … Citește mai mult
Strofa IUn zâmbet amintire și timpu’ scurs în plusLa masă o să-aveți fix un pahar în plusVi-l las ca amintire și nu uitați, v-am spusE-al meu paharu’ ăla-n plus,Dacă mâine plec îți las teneșii meiSă mergi o noapte în eiSă vezi sânziene și zmeiSă stai două nopți cu ai meiÎntre rom și hamei, dacă vreiÎți … Citește mai mult
Aș vrea să fugSă dispar și să mă caut.Mă iau după tineȘi după genele urmelor tale prin aer.
Sunt roci care conservă, mărturiepentru potopul vechi, şi urme clarelăsate de-animale târâtoarece-au fost cândva. Şi-n straturi parcă scrieun antic scrib, cu multă măiestrie,ce povesteşte-n scrisu-acela marece s-a întâmplat în vremuri milenare.Iar cei deştepţi din urme teorieelaborează şi explică binece specii existau odinioară,dar cerul cel albastru nu reţinedâre de păsări care-l traversară.Aşa şi omul, urme, nu … Citește mai mult
Trebuie alese vorbele cu grijă,Vorbele lasă urme – îți aminteștiMai târziu de ele – așa cum și pașii rămân în zăpadă,Trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de ușorSă știi să așezi vorbele unele lângă alteleSă însemne ceva – ceva ce nu se mai așeazăDeloc exact peste ce știi tu cu adevăratCă e în tine … Citește mai mult
Cu botniță pe ochiși ochi sub pleoapeaccelerarea s-a sustras păreriicrezute de o urmă fără pași.Dar ploaia a spălat asfaltulrupând din el bucăți întregi de urme.Părerea s-a-ntețit,pașii-au rămascu botnițe și pleoape scurse-n gene.
Către singurătăți, printre oameni, peste cetăți,Ochii lor sterpi încuiind ca o rimă un vers,Caldele ziduri, fântânile, lor le arăți?Ele există oricum. Orizonturi au șters.Ei, fără tine, în față, sunt mișcătoare dăți,Și după tine rămâne o cale de mers.
Sisu:Yeah… Amprente-n viață, 2008, ca niște pași pe nisip… Știi cum e… Roagă-te să nu bată vântu’…Îmi las amprenta asupra viețiiCa un criminal, amprenta-n locu’ fapteiViața-n seama sorțiiArma-n luciul apeiFiecare clipă-n seama pixului și-a foiiFiecare rimă ce rămâne-n albu’ coliiAsta e amprenta asupra existențeiÎn timpu’ vieții, fiecare-i șefu’ existențeiÎmpotriva unor zile monotone care se succedUna … Citește mai mult
Toată noaptea fulgușoriiPe la geamuri au roit.Unchiul s-a trezit cu zoriiȘi-n ogradă a ieșit.Unchiul un papuc doar are,Numai unul singurel,Căci de când cu lupta mareNumai unul poartă el.Urma lui — desperecheatăPe zăpezile adânci.Fără urmă dreaptă iatăTrist îi este urmei stângi.Dar ieșind în drum de-odatăȘi pierzându-se pe drum,Nu mai e însingurată,Nu-i mai este trist de-acum.