Versuri corectate și adnotate
De vrei să asculți a apelor șoptireȘi îți dorești să le-nțelegi trăirea,Te-apropie de ele cu iubireȘi-ai să auzi cum sună fericirea.Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,Urmează printre crengi o adiereȘi vei vedea cum frunzele descântăȘi le alintă-n blândă baleiere.Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum noriiAtât de albi în pacea lor, pe cer,Se schimbă, uneori, precum actorii,Iar … Citește mai mult
Misterios este traseulCând nu ştii unde mi te duce;N-ai sens şi nu-i nicio răscruceŞi eşti însinguratic, Eu-l..Te uiţi uimit la act de dramă,Erou şi simplu spectator;Cum credincios crezând în stranăCă-n rugi eşti Christ, nemuritor.Eşti doar produs de cărţi, atlaseCe-ai studiat, ştii pe de rostPe itinerar de şcoli, din clase,Să te conduci.. Copil agnost.Dar nu te-ai … Citește mai mult
Nu încerca să mă opreștiAr fi probabil ultima ta greșealăUltima ta încercare de a opriDe fapt, știi ce să oprești?Nu poți opri ceva ce nu știiNu te poți bate cu necunoscutulNecunoscutul e întuneric, frică, moarteSimți?Acum doare.Nu mai țin minte prima dată când am plânsDar știu că ultima dată a fost din cauza fricii de necunoscutHabar … Citește mai mult
Nu încerca să mă oprești, ar fi probabil ultima ta greșeală.Ultima ta încercare de a opri, de fapt știi ce vrei să oprești?Nu poți opri ceva ce nu știi, nu te poți bate cu necunoscutul.Necunoscutul e întuneric, frică, moarte.Simți? Acum doare.Nu mai țin minte ultima dată când am plâns,Dar știu că ultima dată a fost … Citește mai mult
Întindeți pânzele, băieți,Un vânt subțire se ridică,Albastră mare se despică,Pe cer alunecă nori creți.Întindeți pânzele, băieți,Un vânt subțire se ridică.Urcați în vârfuri de catargȘi puneți steagul de plecare:Durerea mea dacă e mare,Pământu-acesta este larg.Urcați în vârfuri de catargȘi puneți steagul de plecare.De unde sunt și cine sunt,Voiesc să uit pe vecinicie.Ah! de-ar sufla o vijelieÎn … Citește mai mult
Cum s-a-nchis deasupra-i laculNu vom ști – și spaimaCe-o-ndrepta spre noi de-asemeniÎși păstrează taina –.Crini acoperă băiatul –Necerută-i vestea,Necerută pălăriaÎncheind povestea.1864
Înspre ce se-ndreaptă, unde vor ajunge,Nu pot ști, nu ține de natura lor,Nu pot orizontul vieții a-l străpunge,Căci necunoscută-i calea undelor.Dacă se vor sparge-n stâncile din maluri,Dacă se vor pierde-n clipe de nisip,Nu vor să o știe și se-ndreaptă-n valuriSpre necunoscutul tainei fără chip.Este doar o cale și-o urmează-n undeCare nu se-ntreabă, în frânturi de … Citește mai mult
Îi înțeleg pe ceilalți foarte bineȘi toate gândurile lor îmi sunt clare,Ca algele în apele marinePuțin adânci sub razele solare.Dar pe tine niciodată nu te-am înțeles,Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătăriiDecât comorile din galioanele spaniole ce-sScufundate de multe secole-n apele mării.
Nu: nu știu numeleacelei păsări!ce trece peste voin-am întâlnit-o niciodatăși nu știudacă fluieră în zborca lișițasau fâlfâieca barzanu știu dacă vreodată se așeazănici felulbobuluice-l ia în pliscnici forma ouălor încondeiatepe care le clocește-n mânăstiriși nici dacă țivleștesau numai picurădin aripi smirnăștiu doar că-i zic mereu:salutavano!coșmar al
Și cei ce plâng ca și acei ce râdO luptă duc amară,– Năuntrul lor e-aceeași tragedie,Aceeași iarnă tristă și pustie,Aceeași primăvară.Pe orice față-o lacrimă de pică,Un zâmbet de răsare,În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,Ori raza bucuriei de străbateE-n toți ceva ce ochilor n-apare.– Porniți pribegi, călătorim, purtând,Ca să le pierdem toate,Comori de visuri, de speranțe sfinte;Și-ndeplinirea … Citește mai mult