Bătrânul Soare orb trăiește încă?
La țărmurile-apusului sosit,
Bătrânul Soare obosit
A poposit
Pe-o stâncă.
Înspre apus
Un stol de corbi flămânzi s-a dus.
– Acolo unde cerul ostenit
S-a povârnit
Pe valurile verzi și moarte
Pe care stau străvechi corăbii sparte,
Istovite,
De vânturile nordului strivite,
Pe stânca lui ce mai așteaptă oare
Bătrânul Soare?
Căci iată, e târziu acum,
Și vântul suflă cerul ca pe-un fum,
– Și, uite, cel din urmă corb s-a dus
Pe ghețurile verzi de la apus,
– Spre miazănoapte cel din urmă corb.
Tot mai trăiește bietul Soare orb?
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic de toamnă, unde soarele bătrân și obosit se stinge la apus, înconjurat de corbi. Metaforic, sugerează sfârșitul unei etape, apropierea morții și trecerea timpului.
