Versuri corectate și adnotate
Pe crengi, aceleași cuiburi vechi de ciori,Pe care, seara, le frământă vântul!Și soarele! s-a dus de-atâtea ori,Ca astăzi, să-ncunjure pământul!.Știi pe de rost și crengi, și vânt, și ciori.Și-un clopot iarăși a-nceput să sune.Nu-i bine, seara, să-l asculți ce spune.Așa răsună-n fiecare seară,Și vântul frânge sunetul – de-ți pareCă-i o ghitarăCu arii singuratice și rare.Ți-e … Citește mai mult
Ca un păienjenișTăcerea se întinde prin unghere;Câteva raze mai clipesc, stinghere,Prin unghere,Și iată, visul vine pe furiș,Și intră în odaia mea, tiptil,Ca un copil.Pe la fereastră,Ca un bătrân cântând din flaut treceVântul rece,Cu-atâtea vise-n traista lui albastră.Bătrânul vânt s-a dus cântând departe.Pe drum trezind ecourile moarte.Tăcere… Ochii zilei s-au închis…În seara asta ce-mi mai spui … Citește mai mult
Peste câte mii de ani naturaVa scoate iarăși din neantAlcătuirea de celuleÎn care sufletu-mi viseazăAsemeni unui împărat captiv?.O, frate, tu mai mult decât un frate,Replica mea-n eternitate!Nu te cunosc și nu mă vei cunoaște.Vorbele mele scrise-acumaVor fi de multă vreme spulberateÎn ziua când tu te vei naște,Și limba chiar în care sunt rostiteVa fi pierit … Citește mai mult
Fosile-n roca timpului păstrate,O, gânduri în durată încrustate,Mișcări în aer împietrite,Rămase-n ațipite ere,Ce raze încă nedescoperiteVă vor trezi, eterne efemere?Mașini, ciudate azi, banale mâine,Vor strânge clipe-n haznaleÎn care viu trecutul va rămâneCa-n cele mai fidele din anale,Și poate că unelte mai profundeVor scormoni cu agere antenePrin straturi de durată, până undeVor da de miezul veșnicei … Citește mai mult
Paharnic alb, Crin blând, domol îmi varsăParfumul tău, căci inima mi-e arsă.Mireasma ta puternică şi moaleÎmi dă fiorul sânurilor goaleDe pe vitralii,Scăldate-n adieri de evantalii.Miresme moi ca mâinile, mărunteCa zâmbetele, lunecaţi pe frunte;În jurul meu plutiţi ca nişte ape;Lăsaţi pe ochi molatice pleoape,Pe buze albe sărutări, pe geneOdihna unui vis, şi ca un zborRăcoritorDe albe … Citește mai mult
Din albe lacuri de demult pornit,Un zbor străvechi de lebede astralePe luciul cerurilor borealeOdinioară s-a odihnit.Fiorul zborului străbate încăÎnmărmurita liniște adâncăDin care ochiul nostru soarbeSurâsul alb al nopții oarbe,Deasupra sufletelor noastre-aprins,O, nimb răcoritor pe suflet nins!.Fior al zborului de-odinioară,Sărut curat pe fruntea noastră cerne!Pe frunte albe sărutări coboară,Fior senin al penelor eterne!.Scară cu trepte albe, … Citește mai mult
Deo ignoto!.Revolta-i stearpă, visul e schilod!.De vorbă vreau să stau acum cu tine,Tu, care-ai plămădit pe om din glod!.Mi-am aruncat nădejdile în mine,Credinţa să mi-o prind ca-ntr-un năvod;Dar n-am găsit decât străvechi suspine.Am râs atunci de visul meu nerod,Şi-nspăimântat m-am ridicat din mine.Tu, care-ai plămădit pe om din humă,Spre tine-acum nădejdea mea se-ndrumă.Adânc şi mult … Citește mai mult
Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rupCum rupi unui păianjen un picior!Și sufletul mă doare – ca un trup!Din mine-aș vrea să-l scot și să-l omor,Să nu-l mai simt în mine cum se zbate,– Ci să-l ucid, și să-l încarc în spate,Să-l zvârl în gârlă și să-i cânt pe malÎn violet minor,Cum cântă vântul când … Citește mai mult
O, Soare, cu aripa ta alungăCât mai departe noaptea noastră lungă;Și sprijină pe stâlpi de flăcări largi tot golul;Să nu se surpe, copleșind pământul,Atunci, când vântulPrin golul mut se dă de-a rostogolul.Desfășurându-ți-aripile largi,Tu, vechiul cer îngust și scund să-l spargiȘi să-i împrăștii țandările-albastreÎn vid, deasupra capetelor noastre,Pentru-a privi pe vasta lui ruinăÎndemnul tău de aur … Citește mai mult
Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin?Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,Și-n mine plânge-un cântec fără grai,– Așa cum într-un vechi amurg pe RinCânta pe-o stâncă zâna Lorelei.Dar cântecul, de l-a știut demult,Să-l spun acum nu știu, știu să-l ascult.Nu pot să-l cânt, dar cântă-n mine-acum,Așa cum apa curge lung, sau cumClipește-o stea, ori șerpuiește-un … Citește mai mult