Versuri corectate și adnotate
Este-o vorbă, o zicală,Știută în orice sat:“O mână pe alta spală”,Și-asta e adevărat.De zicală mă apropiiCu durerea mea și strig:“Corb la corb nu scoate ochii,Când e vorba de-un câștig”.Asta nu-i o noutate.Corbii sunt la rele, frați,Totu-mpart în jumătate,Mai ales acei gradați.Totu-mpart în jumătate,Unul de la altul fură,Se încep, dușmani, a bateDe la o fărămitură.Se încep, … Citește mai mult
Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă,până când în locul zorilor au venit corbii,corbii erau heralzii absurdelor mele victoriirisipindu-mi numele urbi et orbi.Spada mi s-a întors înapoi în trecut,a chemat-o arhanghelul Menumorut,brațul îmi cade, capul mi-e greu,dar numărul morților crește mereu.Crește și luna cu cele trei vipere galbene,ochii se tulbură încet și apun –crește numărul morților, crește … Citește mai mult
Plânge cântând pădurea bătrână,Plânge cu plânsu-i sălbatic,Că viforul cel de jăratecUrgia din ceruri o mână.Şi văile gem şi munţii de asemeni,Că-ncetul cu-ncetul viaţa le-o furăVântul ce urlă, bici de căldură,Prin stâncile cele de cremeni.Secat e pământul de atâta blestem,Secat e şi stă ca să ardă,Doar corbii croncăne-n hoardăDe diavoli, iar vitele gem.Gem şi mor pe … Citește mai mult
Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tareCu geamăt lung şi jalnic de suflet chinuit,Şi umbra fu ca plumbul în turnul urgisit,Iar corbii s-adunară, strigând în depărtare.Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare,Căci pradă lor gătirăm din trupul prihănitCe sta întins şi rece în turnul părăsit:Şi mortul era visul suprem de aşteptare.Şi noi omorâtorii stam palizi … Citește mai mult
Din iarna sufletului meu porneşteUn stol de corbi spre zările cernite:Sunt dorurile mele neîmplinite;Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.În gemete pustii se prelungeşteCa-n golul unei vetre părăsite;Şi corbi sporesc în cete înmiite..Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..Nu văd în zări nici urma unei stele;Doar viscolul din gândurile meleTot mai pornit prin gerul lui mă poartă..Iar corbii, presimţindu-şi … Citește mai mult
Într-un tărâm de seve și de moluște plin,Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,În care mâine osul bătrân să mi-l alinDormind întru uitare ca un rechin în apă.Urăsc și testamente și lespezi de mormânt.Decât să cer mulțimii tristețea și regretul,Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,Să-mi curețe de cărnuri, … Citește mai mult
D-lui C. Pariano.O, corbi siniștri, vă iubesc!Voi ce pe-al iernei alb lințoliuCădeți în stoluri ce-ngrozescCa niște pete mari de doliu!.În fracurile voastre negreDe ciocli, aveți ceva de gală,Și-n croncănitul vostru râdeO ironie triumfală!.Dușmani cetăților banale,Prin vechi ruini v-adăpostiți,Și sub disprețul vostru receO lume-ntreagă-nvăluiți.Dacă vă mușcă foamea-ntocmaiCa feudalii castelani,Vă năpustiți pe avuțiaMuncită-a bieților țărani.Și negrul vostru … Citește mai mult
Pe vârf de deal, în largul de zăpadă,Bătrân stingher, stejarul e de pază,Sub bolta lui vin corbii de s-aşazăCând umbrele-nserării prind să cadă.Jur-împrejur e gol, e frig, e groază..Ş-a lupilor flămândă serenadă,Din când în când, în noaptea-i dă dovadăCă-n depărtare ura mai veghiază.El, mut şi blând, stă fără să se-ncline,Acolo unde-n vifor şi urgieBlestemul rădăcinilor … Citește mai mult
Pribegi, veniți din altă țară,Doi muzicanți bătrâni, cu pleteCerșetoreau, cântând pe stradăDin clarinete.O fată îmbrăcată-n zdrențeÎi însoțea dintr-o chitară,Atât de galbenă și slabă,Părea de ceară.Și câinii îi lătrau… și vântul…Le răspundea cu lungi ecouri;Un cârd de corbi țipa iernaticPierduți prin nouri.
Pe plopii ninșiCoboară corbii-n pâlc de doliu,Cernesc al iernei alb lințoliu,Și, triști, de foame par învinși.Cugetători,Privesc pe cer, privesc departe;Pe când un glas de vânt împarteUn cântec care dă fiori.În cimitir,Pribegi, s-au adunat la sfadă;Iar sub uitare și zăpadăS-ascund mormintele în șir.Și pe când trec,În a crepusculului oră,Spre groapa unde doarme-o soră,Și-n suflet plânsul îl … Citește mai mult