Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur,
Cu ochi mici ca de ghierlan,
Sub de-argint frunzos tezaur,
Casa e de porțelan.
Lângă ea, pe-același plan,
Pomi albaștri, zbor de graur;
Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur,
Cu ochi mici ca de ghierlan.
Spre-a-și croi al vieții plan,
Asudat-a ca un faur;
Un măreț de smalț balaur
Poartă prins l-al său colan. —
Tsing-Ly-Tsi stă-n prispă de-aur.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă exotică și visătoare, centrată în jurul personajului Tsing-Ly-Tsi într-o casă de porțelan. Versurile evocă un sentiment de frumusețe fragilă și contemplare asupra vieții.