Versuri corectate și adnotate
Rondelul orașului din Indii.Spart a fost orașul mareDe a vremei vitregie:Peste moarta gălăgieCresc copacii până-n zare.S-a uitat ce-a fost urgie,Ce-a fost fală și-nălțare:Spart a fost orașul mareDe a vremei vitregie.Într-a soarelui magieStrălucesc porfiruri rare,Urme șterse tot mai tareDin străvechea energie..Spart a fost orașul mare.
Rondelul plecării.Am să mă călătoresc –Sunt furat ca de ispite,S-o voiesc, să n-o voiesc,Spre ținuturi negândite.Vara este pe sfârșite.Flori în suflet veștejesc.Am să mă călătoresc.Sunt furat ca de ispite.Luminișuri străluciteViața mea o cuceresc.Aripi tainice îmi cresc,Aripi zilnic mai grăbite.Am să mă călătoresc.
Cum clipe trec, cum clipe vin,Pe negânditele,Așa drăcesc, așa divin,Neostoitele?Te naști și mori după destin,Pe nesimțitele,Cum clipe trec, cum clipe vin,Pe negânditele.Și veacuri trec în dulce chin,Neobositele,Și-n veci naște-se-vor, amin,Cu infinitele,Cum clipe trec, cum clipe vin!…
Era o sfântă fără sfânt,Fără credință, fără casă,Avea doar inimă și gândȘi-o fustă verde, de mătasă. Cu astragal și iacintVenea la fiece mireasă,Ea, mica sfântă fără sfânt,Fără credință, fără casă. Și ne-am adus aminte cândÎn toamnă negură se lasă,Cum lângă noi, de noi visândCă nu ne vede și nu-i pasă,Era o sfântă fără sfânt.
Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Ești creanga ce-o leagănă lunași-adânc mi-o cutremură-n vis.Mi-ești azima, vinul și strunacu taină de cântec nescris.Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Și dacă mă frânge furtunași cad ca un vultur ucis,cu sânge mânjind mătrăguna,la geam luminându-mi întruna,ești ramura mea de cais.
Pe sub poduri, Sena toatăEste moarul tristei seri;Ies în față-i și înoatăÎnecații cei de ieri.Nici plăceri și nici dureriSă-i mai miște n-o să poată.Pe sub poduri, Sena toatăEste moarul tristei seri.Sunt aleșii cei din gloatăVeștejite primăveriDe-a necazurilor zloată, —Și le cântă mângâieri,Pe sub poduri, Sena toată.
1892, iulie 24, Lui N. Cantili.Sub cer de soare poleitSclipește holda-ngălbenită,Din zbor o barză ostenităPe turla neagră s-a oprit.Pe drumul poștei prăfuitVisează salcia-nflorită..Sub cer de soare poleitSclipește holda-ngălbenită.Iar vântul serii-mbălsămit,În goana lui nestăvilită,Apleacă iarba necosităCe murmură nedefinit,Sub cer de soare poleit.
De vrei să știi ce gânduri mă apasă,Așteaptă-le-n răscruci de întâmplare,Cu mâinile strângând aceeași floareCe te-a făcut, pe vremuri, curioasă.Privirea ta, întoarsă a mirare,M-a cucerit, iar sufletul meu… lasă!Așteaptă-le-n răscruci de întâmplare,De vrei să știi ce gânduri mă apasă.Te simt, te știu, te văd mereu atrasăDe ce-i frumos, de cer, de noi, de mine,De clipele … Citește mai mult
De crezi că-i liniște în valCând se pornește pe câmpii,În roșul macilor de-ai fi,Te-ai vrea pe câmpul ideal.Un cer curat, ca de cristal,Adânc, în suflet, te-ar privi,De crezi că-i liniște în valPornit pe-a’ mărilor câmpii.La orizontul ireal,Cu zori ce te-ar privi mirați,O poartă-ar aștepta să bați,C-o rugă-n ochi, în gest final,Ca liniștirea unui val.Daniel Vișan-Dimitriu(5 … Citește mai mult
Ba zbenguit cu vântu-n horă,ba gudurat lângă pământ,când vreau în noapte să mă-mplânt,când freamăt, beat de auroră.Cu-o șoaptă gem, cu alta cânt,c-un glas blestem, alt grai adoră.Ba zbenguit cu vântu-n horă,ba gudurat lângă pământ.Mă uit în trup și văd că sunt,descui o ușă, dau în oră,închid un geam și dau de-un sfânt.Ba gudurat lângă pământ,ba … Citește mai mult