Radu Gyr – Rondelul Unui Rondel

Cui meșterește un rondelnu pană-i trebuie, ci rază,un strop de sânge stins pe-o frazăși-un zâmbet prins de-un funigel.I-ar mai prii să-i stea de pază,vr-un ceas, și-un înger lângă el.Cui meșterește un rondelnu pană-i trebuie, ci rază.Iar de nu-i gata spre amiază,aruncă-i, Doamne, și-un ineldin mâna Ta ce scânteiază.Nu pană-i trebuie, ci rază,cui meșterește un rondel.

Alexandru Macedonski – Rondelul Meu

Rondelul meu.Când am fost ură am fost mare,Dar, astăzi, cu desăvârșireSunt mare, că mă simt iubire,Sunt mare, căci mă simt uitare.Ești mare când n-ai îndurare,Dar te ridici mai sus de fireCând ți-este inima iubire,Când ți-este sufletul iertare.Știu: toate sunt o-ndurerare,Prin viață trecem în neștire,Dar mângâierea e-n iubire,De-ar fi restristea cât de mare,Și înălțarea e-n iertare.

Alexandru Macedonski – Rondelurile de Porțelan

Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur,Cu ochi mici ca de ghierlan,Sub de-argint frunzos tezaur,Casa e de porțelan.Lângă ea, pe-același plan,Pomi albaștri, zbor de graur;Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur,Cu ochi mici ca de ghierlan.Spre-a-și croi al vieții plan,Asudat-a ca un faur;Un măreț de smalț balaurPoartă prins l-al său colan. —Tsing-Ly-Tsi stă-n prispă de-aur.