Rimele cântă pe harpă: — ușor un zbor se zvonește
De păsări albe ce freamătă, — și dimineața domnește.
Ulmul, salcâmul și plopul se auresc — Își șoptesc,
— se iubesc. Rimele cântă pe harpă: limpede curge izvorul,
Blonda e toată idila, blond e pe vale pastorul
O! dimineață! O! viața! Sufletul ce se avântă cântă.
Sufletul ce se avântă cântă cu frunza, cu apă,
Și cu parfumul din floare de închisoare se scapă,
Urcă, esența divină deplină, și pur s-absoarbe-n azur.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață senină în natură, unde sunetul harpei se împletește cu imaginea păsărilor și a vegetației. Versurile sugerează o evadare spirituală și o absorbție a esenței divine în frumusețea azurului.