Pe balta clară, barcă molatică plutea,
Albeți neprihănite curgeau din cer; — voioase
Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;
Oh! albă dimineață, și visul ce șoptea,
Și norii albi — și crinii suavi — și balta clară,
Și sufletul — curatul argint de-odinioară —
Oh! sufletul! — curatul argint de-odinioară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică de dimineață pe o baltă liniștită, evocând un sentiment de pace și puritate. Imaginea centrală este cea a sufletului reflectat în apă, sugerând o introspecție și o nostalgie pentru o stare de inocență.