Amurgurile mă-ngrozesc
Când vântul rece-ntruna bate,
Când pași inexistenți trezesc
Pe drum ecouri disperate.
Precum un râu abia trecut
E-al zăriștei hotar de gheață,
Semn sigur că ne-a încăput
Un cerc închis pentru o viață.
iulie 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și singurătate, accentuat de imaginea amurgului și a naturii dezolante. Sentimentul de a fi prins într-un ciclu închis al vieții contribuie la atmosfera apăsătoare.