Am concediat
liliacul alb, oaza, colina,
râul care curge și nu mai curge.
Mi-am luat bun rămas
de la zori, de la pești,
de la obiectele pe care poți, uneori, să le mângâi,
ca să mă-nchid în mine.
Mi-am descoperit pleura,
pancreasul, plămânii cenușii,
intestinele vâscoase,
și tot ceea ce în bezna mea,
seamănă cu războiul civil;
glande, cheaguri, mușchi prea grași.
N-am izbutit să trăiesc sub piele:
când m-am vomat,
am regăsit, cu jenă,
calul, zarea, fluviul,
primăvara, satul,
în lipsă de altceva.
Sensul versurilor
The poem explores a journey of self-discovery and introspection, delving into the speaker's inner world and confronting feelings of alienation and disillusionment. Ultimately, it suggests a struggle to find meaning and connection within oneself and the world.