De ce nu pot să fiu totodată mort și viu?
Este imoral?
Mi-aș păstra același domiciliu:
lumină slabă,
amantă care mă adoră așa cum ai tuși,
suflet orientat spre gunoaie,
logică fără greș; adevărat contor de gaz.
Aș locui, de asemeni,
sub câteva flori
și aș fi una din ele.
Aș fi văzut în zori,
nu departe de orizont,
acolo unde totu-i născocire,
extaz și puritate.
Scriam într-o franceză foarte simplă,
dar și într-un limbaj care nu-i făcut pentru acei
ce vor să înțeleagă tot.
Sunt naiv? Calc legile?
Pentru că trebuie să aleg,
voi fi, prin urmare, defunct.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, dorința de a exista în ambele stări simultan. Vorbește despre exprimarea complexă, dincolo de înțelegerea imediată, și despre acceptarea inevitabilei alegeri finale.