Fără-a fi fost, ziua s-a dus în golul dintre făpturi,
s-a dus în marea verde a stelelor și-un anotimp mai palid coboară peste noi.
Lăsați nebunii să umble singuri căutând o lume mai albă pentru moartea lor.
Lăsați-i nepedepsiți și liberi.
Fiecare cu masca lui întâmpinând la țărmuri Apusul Magic,
fiecare-n iarnă strigându-și falsul nume,
în timp ce ruginește pe vechi blazoane, cel adevărat.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de moarte, nebunie și identitate. Sugerează o acceptare a nebuniei și o pierdere a identității adevărate în timp, în timp ce lumea se îndreaptă spre un apus magic.