Visez la Nordul plin de cețuri grele!
În vechiul port, din anii seculari,
Corăbii trec și luntre de pescari,
Alunecând cu albele vintrele!.
Se leagănă pe coapsele lor tari,
Și pe catarg c-un stol de rândunele,
Și-același cântec urcă pân-la stele,
Ce-l scot din piept vânjoșii marinari.
Din vălul alb, scăpându-i o șuviță,
Pe țărm, îndrăgostita pescăriță
Privind în val un aurit delfin,.
Ca unda ce-i sclipește la picioare
Sub focul asfințitului de soare,
Își umflă sânul gol într-un suspin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune nostalgică a unui port nordic, plin de cețuri și amintiri. Imaginea centrală este a unei pescărițe îndrăgostite, care suspină privind spre mare, cuprinsă de emoții puternice.