Versuri corectate și adnotate
Zori de ziuă, valuri, ploaie —Şi corăbii care pleacă, mute şi greoaie.Tu rămâi în port departe de atâtea căi,Poate vântul te desparte de vreunul dintre-ai tăi,De priveşti cu-atâta jale călătorul val,Care vine singuratec şi se sparge-n mal.Din corăbiile toate care merg acum,Cine ştie care duce, către care drum,Un logodnic, un părinte, o scrisoare doarŞi corăbiile, … Citește mai mult
Văd lente corăbii pe valuricu gânduri de pace trecând,aceste văratece ținuturispre iernile altui pământ.Văd păsări aproape de lună,o scară de zbor spre planete,aripi de băieți delirante,demonic penajul de fete.Văd vinele lor de susținereși corzile vocii jucând,văd cum se-ntrerupe-nțeleptulinstinct într-un mediu mai blând.Văd zeii dorind să petreacă,în jocuri enormul se strânge,pe când și măruntul se vedemai … Citește mai mult
Corabie, corabie, când plouă-mi pare casa o corabie,Corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sângele!De lacrimi trupul tău e ud,ești fericită că-ți ascultPlângând îndrăgostit de tine sângele,Plouă în după-amiază mult,Plouă ca-n vremuri de demultCând te duceam spre casă-ntr-o corabie!Nici timp nu e, nici loc nu e – plouă pe mare, Vremea-și pierde sângele,Albastră e, … Citește mai mult
Cu hohot din genuniVorbește mareaDespre corăbii scufundate în furtuniȘi despre visătoriPlecați de-atâtea ori în vanSpre infinitele cărăriDin patru zări..Dar când vântul obositPrintre nori s-a risipitIar soarele sărută mareaÎn beția de culoriMii de valuri par vioriPurtând pe struna lor visareaCând pe cer un pescărușSe avântă jucăușȘi neînfânt străbate zareaSub seninul nesfârșitOrice îndrăgostitVorbește fericit cu marea..Când vântul … Citește mai mult
Corăbiile, spadele albastrece s-au desprins cândva de-un țărm norveg,de țărmul tău norveg, și-au cotropittot ce-au găsit în drum pe-ntins talaz,lăsat-au timpului, zi după zi bătut,șirag de epitafuri scrijelateîn piatră dură: runice inscripții.Cleștaru-apoi de-oglindă ce te-așteaptă,și ochii tăi privind în altă parte,și cadra de icoană nevăzută,grilaju de grădină-n asfințit,ușoru-accent englez din glasul tău,și haina ponosită a … Citește mai mult
Valuri colindă domolSpre malAduc corăbii de dorLa mal. Refren:Ape adânci, tulburiiTe-așteaptă seara să viiSă te afunzi liniștitDe nepăsare-nvelit.
Câte încă vibrând, neauzit,cu ancora îngropată în mâluride diamante putrezite,corăbiile mele, câte încămai rupeți pielea de muierea vechilor cărțicu echipajul ajuns doar scheleteși cu numai cârmaciulîncă viind?Corăbiile mele lunecate pe ape,clătinând algele norilor dar mai ales,mai ales mișcate pe iarbăiarba de tutun a himerelor,iarbă umilă, orgolios spiralatăși dând bun gust dezastrelorși îngăduind toamna și lacrimaO … Citește mai mult
Nu i-am cunoscut;Era doar speranța-n adâncul nostruCare spunea că-i știam din copilărie.I-am văzut de vreo două-trei ori, apoi luară corăbiile;Transporturi de cărbune, transporturi de cereale,Și prietenii noștri pierduți după cocoașa oceanului pe totdeauna.Zorii ne găsesc lângă lampa obosităDesenând stângaci și îndârjit pe hârtieNave, sirene sau cochilii:Seara descindem la fluviuFiindcă ne arată drumul spre mareȘi noaptea … Citește mai mult
Dar ce caută sufletele noastre călătorindpe punți de corăbii dărăpănate,înghesuite cu palide femei și copii ce plângfără să le distragă nici peștii zburători,nici stelele din vârful catargelor;uzate de discurile fonografelorlegate fără voie prin rugi inexistentemurmurând sparte gânduri în limbi străine.Dar ce caută sufletele noastre călătorindpe putrede lemne marinedin port în port?Mutând din loc pietre sfărâmate, … Citește mai mult
Numai un cer noptatec ne cuprinde,Plus cercul scrutătorAl lunii ce se uită în niciundeȘi în zidiri ce mor.Iar nopțile-n alarmă duc spre maluriCorăbii fumegândȘi rugăciuni țin calea lor în valuri,Departe de pământ.Un vânt din larg împrospătează alge,Sarmatic și plăpândȘi zgomotul, asemeni de catarge,Pare străpuns de-un gând.Pontul fierbe-n nisip de gropi, se pare,În lună oglinditȘi părul … Citește mai mult