Negru se sparge infinitul între țipăt și neant –
Apoi răspunsurile se aștern în claviaturi de întrebări senine •
Când furtuna întrebării se înseninează –
Deși rămâne furtună –
Devine o furtună senină •
Atunci adevărul parcă s-ar povesti –
Întrebări suspendate – străbătute de infinit •
Nu răspunsuri –
Ci gravități din ce în ce mai profunde ale întrebării •
Adâncimile se scormonesc –
Înălțimile se topesc în lumini și le poartă –
Evanescențele-și țipă solemn dispariția –
Finitudinea își leapădă limita –
Limitele lepădate se joacă străine –
Exilate, își joacă înstrăinarea –
Poartă hlamide de zdrențe •
Murmurele nu și-au inventat încă frunzișul –
Nu-și bănuiesc tăcerea cu suflet de umbră –
Enigma nu s-a preschimbat încă-n metaforă •
Trezirile se destramă –
Foșnetele se destramă –
Visele se destramă •
Brusc bursuc ricanind –
Hirsute silabe berionice •
Zdrențe – segmente – secvențe – aventuri – poate partuze –
Gemetele libertinilor dis-de-dimineață –
Ciudată revoltă a fractalului absurd •
Ne fărâmăm din om până când țipătul scârțâie –
Miorlăit orgasmic stins în muget –
Aleatoriul cu fratele hazard rătăciți în haos •
18
Frunze de toamnă –
Exil de clopote inaudibile –
Lacrimi de amurg –
Scări de paloare lunară peste aceste neștiute absențe •
Lumea se vrea tot mai mult ca o concesie pentru spirit –
O concesie cu gratii •
Îmi trebuie un nou exil –
Mai înalt •
Plecați uși străine –
Lăsați-mă –
Să fiu lumina cea mai înaltă –
Întunericul cel mai pur –
Plânsul agonic •
Femeile sunt niște șobolani care ne rod inimile •
Il n᾿y a que le génie et la roture •
Moartea e ultimul plâns –
Ultima lacrimă –
Lacrima de foc ce curge pe-absență spre neștiut –
Lacrima – șarpe și pasăre •
Oh! există destine profund onirice –
Destinul meu pare constituit din ultima secundă din noapte –
Ce precede dimineața trezirii •
Uneori a-ți afla originile –
Echivalează cu a te despărți definitiv de ele •
Cicatricile plutesc ca niște păsări noptatice –
Rănile zboară cu aripi de sânge •
Post-modernismul e un reromantism –
De nu e un simplu retro •
Realul e un miraj înnodat
Sensul versurilor
Piesa explorează teme existențiale profunde, precum moartea, alienarea și căutarea sensului într-o lume absurdă. Versurile evocă un sentiment de melancolie și introspecție, sugerând o luptă interioară cu condiția umană și dorința de transcendență.