Prihorii iarăși să vină
Când n-aș mai fi eu,
Dați celui cu Roșie Cravată la gât
O fărâmă – de sufletul meu.
Dacă nu v-a putea mulțumi
Din adâncul meu somn nesfârșit,
Să știți c-a făcut o-ncercare
Gura mea de Granit!
Sensul versurilor
The poem speaks of a farewell and a request to remember the speaker after their death. The speaker asks that a piece of their soul be given to someone with a red tie, hoping they will be satisfied, and acknowledges their attempt to leave a lasting impression.