Eu ucideam liliecii
în turnuri cu fața spre mare.
Azi, în balcoanele mării,
departe, cu fața spre-un râu,
aleargă pe fruntea mea, negri,
și nu mai vreau să-i ucid.
Lilieci din zile cu turnuri,
cu fața spre mare șezând:
eu v-am ucis, dar acuma,
când stă să cadă amurgul
atât de departe de mare,
chiar de mi-ați trece pe frunte
ah, nu vă mai pot omorî.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului pentru acțiunile sale trecute, simbolizate prin uciderea liliecilor. Acum, aflat într-un loc îndepărtat de mare, naratorul nu mai dorește să repete aceleași greșeli, reflectând asupra schimbării și a incapacității de a mai comite aceleași acte.