Versuri corectate și adnotate
Eu ucideam lilieciiîn turnuri cu fața spre mare.Azi, în balcoanele mării,departe, cu fața spre-un râu,aleargă pe fruntea mea, negri,și nu mai vreau să-i ucid.Lilieci din zile cu turnuri,cu fața spre mare șezând:eu v-am ucis, dar acuma,când stă să cadă amurgulatât de departe de mare,chiar de mi-ați trece pe frunteah, nu vă mai pot omorî.
Ținut străvechi, cu turnuri ce fac să mai persisteatât cât clopotele-și amintesc –privirilor, ce fără a fi tristede umbrele trecute trist vorbesc.Podgorii nesfârșite, atâtea forțe stoarsecând soarele teribil în bob s-a decantat…Și-n depărtare spații mereu mai luminoaseca viitorul, încă, ignorant.
Ce gol în toamna-mi e Sibiul!Printre câte turnuri șanț aș mângâia atâtea drumuri, ce-ar fugi de pe pământ –Aș mângâia-ntr-un loc o frunză ce mai sună în urechi – și soarele mâncat de greieri pe sub zidurile vechi.