Pierit și cu moartea fluturând
aidoma unui grajd părăsit de armăsari
puțind de sângele uscat
al animalelor privirii ei,
vai mie, sunt
o biată oglindă de carne
în care ea
își piaptănă părul;
în care ea
își drege chipul;
în care ea
se vede pe sine
pentru altcineva.
Sensul versurilor
The poem explores the feeling of being reduced to an object, a mere reflection in someone else's eyes. The speaker feels diminished and defined by the gaze of another, losing their sense of self in the process. There's a strong sense of decay and mortality associated with this objectification.