Luci pe obrazul de porfir și de toast
fluid misterios, părul atâtor ape.
Întors de la pol, într-un cadru fantastic,
Calea Laptelui se rostogolea. Vega – â
din aproape-n aproape.
Începea un peisaj de umbră și fier.
Cântecul s-a-ncolăcit pe după vorbe ca șarpele.
Risipită de soare, îi auzeam harpele
lunii din celălalt emisfer.
Sensul versurilor
Piesa creează o atmosferă mistică și contemplativă, îmbinând imagini cosmice cu elemente naturale. Versurile sugerează o călătorie interioară și o conexiune profundă cu universul. Este o explorare a frumuseții efemere și a misterelor existenței.