Stalactita.
Tăcerea mi-este duhul –
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin – picuri de lumină
şi stropi de pace – cad necontenit
din cer
şi împietresc – în mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare profundă, în care eul se identifică cu o stalactită într-o grotă. Prin tăcere și pace interioară, se realizează o conexiune cu divinitatea, simbolizată prin picurii de lumină care împietresc în interior.