În cadrul vieții tale, plină
De-atâta artă și lumină,
Ca prototipul genial,
Creat de-acele minți mărețe,
Plină de foc și frumusețe,
De cel mai gingaș ideal.
Te-aud, te văd și nu pot spune
Ești interpretul sau anume
Ființa care a trăit
În mintea geniului care
Visat-a fară de asemănare
Un tip ce-n lume n-a găsit?
Sensul versurilor
The poem expresses deep admiration for Aristita Manolescu, portraying her as a unique and inspiring figure. She is seen as a work of art, a perfect embodiment of beauty and genius, almost an ideal brought to life.