Versuri corectate și adnotate
Și dacă-un dor mai simt în pieptCând se ivește luna,E ca să nu te mai așteptȘi azi ca-ntotdeauna.Și mângâieri de mai pot fiUnei vieți de jale,Ar fi de-a nu te întâlniNici când în a mea cale.Iar fericită de eramSă fiu în asta lume,Pe tine nu te cunoșteamNici îți știam de nume.
Din sufletu-mi icoana taS-o șterg cu lacrimi a voit,Însă de plâns inima meaSingură numai s-a zdrobit.Și-ntocmai cum pe o ruină,De ploi bătută și de vânt,O floare pe a ei tulpinăO vezi frumoasă strălucind,
Ai plecat, mânat de dorȘi te-ai dus tot înainte,De cumplitul meu amorNu ți-ai mai adus aminte.Eu cu sufletul zdrobit,Am privit în a ta cale,Și cu lacrimi am stropitUrma pașilor tăi.
Când îmi plec fruntea pe mânăFuge gândul meu pribeagȘi mă cred că-ți sunt stăpânăȚie, vecinic mie drag.Și mai cred, ca altădată,Că tu mie te închini,Și cu inima-ntristatăGreu, de dorul meu suspini.Atunci câte sunt în lună,Câte-n stele și poveștiTrec prin mintea mea nebunăSocotind că mă iubești.Dar tresar… și de pe mânăRidicând fruntea-ncet,Eu din visu-mi de stăpânăTristă … Citește mai mult
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta,Încetul la o parte şuvițele le-aș da,Senină să rămâie, curată ca un crin,Icoană de iubire la care să mă-nchin.Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meuVedenie iubită la care mă-nchin eu.
În cadrul vieții tale, plinăDe-atâta artă și lumină,Ca prototipul genial,Creat de-acele minți mărețe,Plină de foc și frumusețe,De cel mai gingaș ideal.Te-aud, te văd și nu pot spuneEști interpretul sau anumeFiința care a trăitÎn mintea geniului careVisat-a fară de asemănareUn tip ce-n lume n-a găsit?
Când noaptea e adâncă…Când noaptea e adâncă și-i liniște, tăcere,Când și zefirul dulce pe frunze doarme lin,Iar luna călătoare pe cerul cel seninA firii adormite e singura veghere.Atuncea al meu suflet, răpus de doruri multe,Destept, far-de repaos veghează ne-ncetat,Cu-al zilei zgomot mare in veci neîmpăcatTăcerea mută-a nopții îi place să asculte.Ce-aude el atuncea când eu … Citește mai mult
O clipă dac-ai amorțitO clipă dac-ai amorțitDurerea mea adâncă,Azi mai amar și mai cumplitPe tine te simt încă.Căci liniștea înșelătoareM-a dat pradă durerii,Și-n sufletul ce greu mă doarePort focul disperării.
Aș vrea să viu la tineDar urma ți-am pierdut,Și nu mai am de cineSă-ntreb ce te-ai făcut. Aș vrea măcar o datăSă pot să-ți mai șoptescCu inima sfărâmatăCă încă te iubesc. Dar știu c-a mea dorințăÎn veci nu s-a-mpliniȘi-n tristă suferințăCu doru-mi voi muri. Și totuși de la tineNe-ntors e al meu gând,Deși tu pentru … Citește mai mult
Și pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă,Iar la gât îți voi lega cu-o bogată, mândră salbă,Pe-al tău braț rotund și neted ca petala cea de crinÎnșira-voi mărgean roșu și brățară de rubin.Rochie albă ca spuma și ca norul de ușoarăÎți voi atârna de umeri și ca îngerii ce zboarăVei zbura și … Citește mai mult