Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta,
Încetul la o parte şuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
Sensul versurilor
The song expresses a deep longing and admiration for someone who is perceived as distant and unattainable. The speaker cherishes fleeting moments with this person, who is seen as an ideal, almost divine figure. Despite their distance, the beloved remains a constant presence in the speaker's thoughts and affections.