Mai nalt decât ceilalți, înainta,
Om între oameni, rătăcit de lume:
Abia dacă-i chema pe tainic nume
Pe îngeri. În tăcere cerceta
Ce ochii pământești nicicând nu văd:
Geometria vie, cristalina
Zidire-a Domnului, precum și tina
Și zvârcolirea, pe pământ prăpăd.
Știa că Slava Cerului și Iadul
Le-avem în noi, cu-a lor mitologie,
Că zilele-s oglinzi de veșnicie
Și că (grăit-a grecul) timpu-i vadul.
În aspra lui latină-a cercetat
Povestea veche cu „a fost odată.”
Sensul versurilor
Piesa descrie figura lui Emanuel Swedenborg, un om preocupat de cunoașterea spirituală și de înțelegerea lumii dincolo de aparențe. El caută răspunsuri în tăcere și contemplare, conștient de dualitatea existenței și de legătura dintre viața terestră și eternitate.