Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui,
Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș.
Tocmai așa, clătinați, noi plutim între leagăn și moarte
Nepăsători, pe-al vieții mare Canal.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții, comparând existența cu o plimbare lină cu gondola între naștere și moarte, pe canalele Veneției. Sugerează o acceptare stoică a acestui ciclu.