Când Minerva ca s-arate
Prețuirea pentru-alesu-i
Prometeu, din cer i-aduse
De nectar o cupă plină,
Spre a-i ferici pe oameni
Și spre-a le sădi în suflet
Simțul artelor frumoase,
Sprintenă-și zori ea pasul,
Nu cumva să prindă veste
Jupiter; și cupa de-aur
Șovăi, și pe pământul
Verde câțiva stropi picară.
Iute-albinele-i luară
Urma, și sorbiră harnic;
Fluturul s-află în treabă
Ca și el un strop să fure;
Chiar năsâlnicul păianjen
Lunecă și supse strașnic.
Norocoase-au fost acestea
Și-alte gingașe gângănii,
Căci împart cu muritorii
Astăzi deopotrivă cea mai
Mândră desfătare – arta.
Sensul versurilor
Piesa descrie cum arta a fost adusă pe pământ ca un dar divin, simbolizat prin stropi de nectar. Chiar și cele mai mici creaturi se bucură de acest dar, împărțind cu oamenii desfătarea artei.