Purpuriu e capătul țigării mele ce arde mocnit,
Cenușiu e scrumul ce se-ntărește și cu tăcere acoperă focul
Un om însemnat, pe care-l cunoșteam, a murit și în timp
ce el zace-n coșciug ca o flacără stinsă.
Eu stau aici printre apăsătoare umbre și fumez,
și-mi urmăresc gândurile ce vin și pleacă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și pierdere în urma morții unei persoane apropiate. Naratorul reflectă asupra efemerității vieții și asupra impactului pe care moartea îl are asupra celor rămași.