Versuri corectate și adnotate
Faceți grămezi înalte de trupuri la Austerlitz șila Waterloo.Îngropați-le cu lopata și apoi lăsați-mă să lucrez –Eu sunt iarba, acopăr totul.Și faceți grămezi înalte la GettysburgȘi faceți grămezi înalte la Ypres și la Verdun.Îngropați-le și lăsați-mă să lucrez.Doi ani, zece ani, și pasagerii vor întreba conductorul:Ce loc e acesta?Unde suntem?.Sunt iarba.Lăsați-mă să lucrez.
Între două dealuriStă bătrânul oraș –iată casele-abia se zărescși-acoperișurile și copacii –iată și-amurgul și noapteași umezeala și rouaiată-le pe toate.Rugăciunile s-au rostitși lumea adoarme,căci iată și somnulși visele-ncetpe toate-atingându-le.
Dat fiind că a auzit învățătura„Să nu fii porc”El se puse în cazne și scrise„Ferește-te de ce seamănăa osânză deasupra șoldurilor tale”.
Disperat și tristPrin ceața nopții-Învăluitoare de porturi-Sirena vaporuluiCheamă, scâncindNe-ncetat,Asemeni părăsitului prunc,Cuprins de spaimă și lacrimi,Căutând sfârcul mării în port,Ochii ei.
În septembrie,când argintul topitpică linpeste noaptea grădinii,Moartea, bătrâna zeflemitoare,vine șoptindu-țica un prieten delicat,ce-și amintește de tine.Sub trandafirii verii,când purpuriul aprinsse îngână cu-amurgulfrunzelor roșii sălbatice,iubirea cu mâini micivenind te atinge,deșteaptă mii de amintiriși delicat îți șopteștetrebări fără răspuns.
Aurul paiului de ovăz, aurul lunii din sud-vest.Albastrul scaietelui canadian şi albastrulfragilului picior al privighetorii.Tomate luminând în soarele de octombrie cu inima lorroşie,Luminând aşezate câte cinci, şase pe o stinghie de lemn.De ce dorinţele îţi luminează faţa, toată ziua,Dorinţi ca ale femeilor cu iubiţi aproape uitaţi, pornitespre oraşe noi?Îţi spun ceva acele păsări, păsări,păsări, ţipând … Citește mai mult
Trecând printre ziduri povârnite, urâte,Pe lângă uși de unde femei cu chip răvășitPriveau cu ochii adânciți de foame,Hăituit de spectrele mâinilor foamei,Dintre povârnitele, slutele ziduri ieșind,Deodată, la marginea urbei, zăriiAlbastra erupție a unui lac;Lungi valuri lacustre se spărgeau sub soareÎn arcul malului cu pulberi de stropi;Și pescăruși în zburatec vârtej,O hoardă de aripi mari, cenușii,Și … Citește mai mult
Când apa se preface-n gheață și-amintește eade când era apă?Când gheața se preface iarăși în apă și-amintește eacă a fost gheață?
Casa de piatră a fost înălțată pe chei, și acummuncitorii se-apucă să facă grilajul.Vergile lui sunt de fier cu vârf oțelit ca să poatăsângera pe oricine-ar veni să se sprijine-n ele.O capodoperă e grilajul acesta și nu va lăsasă pătrundă,spre casă, golanii, flămânzii și copiii hoinari.Printre vergile-i dese, peste lăncile lui de oțelnimeni nu va … Citește mai mult
Vântul albastru-nchis de toamnă timpurieGonea pe cerul toamnei – timpurii,Pe câmpul galben al lui Septembrie.Am adormit, aproape am adormit,Am spus ascultând:Pomi, frunzele voastre murmură ca ploaiaDeși nu plouă.Carl Sandburg – Cele mai frumoase poezii