De-ar urla fiara-n păduri,
Sau tuna ca din mii de guri,
Sau cânta-o fată prin râsuri,
Orice ecou
Se-aude-n vazduhul sur,
Îl isti din nou.
Asculți furtuna șuierând
Și tunetul, al mării cânt,
Păstorii pe islaz strigând
Și le vorbești.
Dar nu-ți răspund… Poete, -oricând
Acesta ești.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema ecoului ca metaforă pentru căutarea răspunsurilor în natură și în sine. Poetul se adresează elementelor naturii, dar nu primește răspuns, accentuând sentimentul de singurătate și introspecție.