Demontând tăcerea
De Charles Simic.
Îndepărtează-i mai întâi urechile,
cu grijă, ca să nu se verse
Cu un șuierat puternic deschide-i vintrele.
Dacă are cenușă înăuntru, închide ochii
și suflă până acolo unde vântul poate ajunge.
Dacă găsești apă, ape calme,
adu rădăcina unei flori nebăute de o lună.
Când dai de oase
și nu ai alături un câine
și nu ai un sicriu de pin
și o căruță trasă de boi pentru a le face să sune,
glisează-le repede sub pielea ta.
Data următoare când curbezi umerii
le vei simți apăsând peste oasele tale.
De-acum este o noapte întunecată.
Încet și cu răbdare
caută-i inima. Vei avea nevoie
să te târăști până departe la cerurile pustii
pentru a-i auzi bătăile.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema tăcerii și a morții printr-o disecție metaforică. Călătoria spre descoperirea inimii ascunse implică o introspecție profundă și o confruntare cu elemente întunecate ale existenței.