Încep din nou spectacolele: teiul
își joacă mireasma cabotină.
Deus în machina și-a pus uleiul,
totul e uns și totul e rutină.
Marea și-a luat tainul –
înecații
precum cosașii stau proptiți în raze,
pe mal prelații
pritocira vinul
la abator mugește boul Apis,
cu lingurița vom gusta preaplinul –
viața-i scumpă, timpu-i însă gratis.
Și norii ce-au filmat o zi întreagă
cu sila lor înaltă-deobiective
vomită iar în burg o ploaie bleagă
pe filozofii cu-a-lor lumi perfecte.
Sensul versurilor
The poem reflects on the cyclical and somewhat absurd nature of life. It juxtaposes grand concepts with mundane actions, highlighting the contrast between the perceived importance of existence and its often-routine execution. Ultimately, it suggests a bittersweet acceptance of life's inherent contradictions.