– Voi, care-n cer sunteți doar ascultare
a lacrimilor nerăscumpărate,
iubirea-n voi se-abate,
ori v-a dat moartea de ea dezlegare?
– Eterna pace are,
ieșind din timp afară,
iubire doar, fără de plâns și groază.
– E rău să trăiesc dară,
durerilor amare
să le fiu hrană cu iubirea-mi trează.
De bolta-i bună piază
iubirii, în nedreaptă lume,
de ce exist anume?
Să trăiesc mult? Și asta mă-nspăimântă:
puținu-i mult în pătimirea sfântă.
Sensul versurilor
The poem explores the relationship between earthly suffering and eternal peace. It questions the purpose of existence in a world filled with pain, contrasting it with the idea of a love devoid of sorrow in the afterlife. The speaker contemplates whether enduring suffering is worthwhile in the pursuit of a higher, sacred love.