Se ghicea anotimpul ocult
din neliniștea ploilor nocturne,
din schimbarea în ceruri ale norilor,
unduitoare leagăne ușoare;
și eram mort.
Un oraș suspendat în mijlocul aerului
îmi era ultim exil,
și mă chemau în jur
suavele femei de altădată,
iar mama, înnoită de ani,
mâna dulce retrăgându-și-o din roze
cu cele mai albe mă încununa.
Afară era noapte
și astrele urmau precise
neștiute căi în curbe de aur
și lucrurile devenite fugare
mă atrăgeau în unghere secrete
ca să-mi vorbească despre grădini larg deschise
și despre sensul vieții;
dar mă durea ultimul surâs
de fragedă femeie culcată printre flori.
Sensul versurilor
The poem explores themes of death, nostalgia, and the search for meaning in life. The speaker reflects on a past filled with beauty and loss, ultimately finding solace in the image of a woman lying among flowers, even as a sense of pain and finality lingers.