De mai multe nopţi se-aude încă marea,
uşoară, în sus şi în jos, pe plajele netede.
Ecou al unui glas închis în minte
care urcă din timp; şi acest
bocet stăruitor de pescăruşi: poate
al păsărilor din turnuri, pe care aprilie
îi împinge spre câmpie. Tu-mi erai
deja în preajmă cu acea voce;
şi aş vrea ca şi până la tine să ajungă,
acum, din mine un ecou de memorie,
precum acest întunecos murmur al mării.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de nostalgie și melancolie, folosind sunetul mării ca un ecou al amintirilor și al unei voci dragi. Vorbitorul își dorește ca propria memorie să ajungă la persoana iubită, asemenea murmurului mării.