Unde sunt încă copacii
abandonați mai mult seara,
ca indolență
ultimul tău pas a dispărut
că doar floarea apare
pe tei și insistă asupra sorții sale.
Un motiv pe care îl căutați pentru afecțiuni,
simt tăcerea în viața ta.
O altă avere mi-a dezvăluit
timpul oglindit. O durere
cum ar fi moartea, frumusețea acum
în alte fețe de fulgere.
Am fost nevinovat,
de asemenea, în această intrare, supraviețuitor
pentru a imita bucuria.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și pierdere a inocenței. Vorbește despre durere și frumusețe juxtapuse, sugerând o luptă pentru a găsi bucurie într-o lume marcată de suferință și trecerea timpului.